mărturisirea de credinţă a bisericii Eben Ezer Panciu

Mărturisim credinţa Bisericii lui Christos, aşa cum a fost revelată în Scriptură şi formulată în concepte de-a lungul istoriei sfinte.

Cred într-unul Dumnezeu.

Cred în Tatăl Atotţiitorul, făcătorul tuturor lucrurilor, văzutelor şi nevăzutelor, născător şi creator. Care a plănuit înainte de întemeierea lumii să mă facă fiu al Său, moştenitor al împărăţiei pregătite mai dinainte.

Cred într-unul Domn Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut din Tatăl, mai înainte de toţi vecii, născut iar nu făcut, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl, prin care s-au făcut toate. Care din iubire pentru noi oamenii S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria fecioara, făcându-Se om adevărat, asemeni nouă, îmbrăcând haina de sărman, egal cu cel mai sărman dintre noi. Care cu smerenie şi curaj, cu umilinţă şi îndrăzneală S-a suit pe cruce în zilele lui Pilat din Pont, dându-Se pe Sine morţii, batjocorii şi suferinţei celei mai cumplite, luând asupra Sa povara lumii: păcatul, împărţirea şi moartea. Care a treia zi a înviat, după Scripturi, biruind moartea cu boldul ei, dând morţii ce este al ei, un mod vechi de viaţă sub povara legii păcatului şi împărţirii. Care, după ce S-a arătat în multe rânduri ucenicilor, S-a înălţat la ceruri, la dreapta Tatălui, în slavă şi mărire, ca să pregătească un loc celor ce vor fi crezut în El şi să mijlocească ca Mare Preot pentru om înaintea lui Dumnezeu. Care iarăşi va să vină să judece vii şi morţii, descoperind a Sa împărăţie care nu va avea sfârşit. Care m-a făcut prieten al Său şi frate, care mi-a dat Trupul Său drept hrană şi Sângele Său drept băutură spre viaţă, care este mereu cu noi până la sfârşitul veacurilor.

Cred întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Cela ce din Tatăl purcede, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, Dumnezeu închinat şi mărit, Mângâietor trimes de Fiul şi de Tatăl pe pământ să lucreze la desăvârşirea sfinţilor Săi, Dumnezeu minunat şi tainic care suflă unde şi când vrea, prilej de mirare pentru cei ce nu-L cunosc şi nu Îi ştiu căile. Care ne călăuzeşte în tot adevărul, descoperitor al tainelor dumnezeieşti, învăţător, mărturisitor şi lucrător împreună cu omul, Cel ce desveleşte chipul lui Christos în om. Care dă libertate şi iubire, lumină şi viaţă, posibilitatea unei noi forme de comunicare: comunicarea întru Duhul. Care botează pe cei însetaţi şi în stare să ducă mărturisirea de viaţă în lume şi în care se manifestă darurile Sale cu putere, pasiune şi iubire.

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor, desrobirea de sub jugul şi povara morţii, ieşirea dintr-un mod de viaţă independent, frânt şi împărţit, raţionalist şi rece, moralist şi egoist spre adoptarea unei vieţi noi: a unităţii, libertăţii şi iubirii.

Cred în Biserică, una sfântă, apostolică şi universală şi în autoritatea ei dată de Christos, care-i este cap şi Cel ce o împlineşte. Care este sinteza divino-umană constituită de Duhul Sânt şi care se manifestă în lume ca o nouă umanitate unită, o nouă creaţie fără de păcat şi în care se realizează persoana umană. Care este Trupul lui Christos şi în care curge viaţa din El, mediu unde persoana îşi realizează dimensiunea sa universală. Care în această lume dă dovadă de existenţa sa şi se manifestă dând răspuns problemelor creştinilor, făcând să fie oameni noi, transformaţi, trăitori de adevăr şi iubire. Care oferă învăţătură prin exprimarea conţinutului său, Revelaţia, pe care o întrupează în întregime. Care răspunde astfel problemelor existenţiale ale omului, specifice unui mediu anume şi unui context anume. Care nu se confundă cu o concepţie organizatorică, instituţională şi rece, oficială, juridică, dar nici cu neorânduiala şi fariseismul dizident al celor care cred că doar ei deţin adevărul. Care în această lume dă fiecăruia o condiţie paradoxală, o cale asemeni celei pe care a mers Christos şi al cărei semn distinctiv este suferinţa, dar, în acelaşi timp, însoţită deopotrivă de bucurie, pace şi libertate.

Cred în minuni, după aşezământul lor într-o împreunare cu taina şi misterul aşa cum le-a lăsat Christos şi având un caracter de semn.

Cred că Christos m-a lăsat aici asemeni unei logodnice care se pregăteşte de nuntă, în aşteptarea zilei Lui, ca să înţeleg mai bine, să trăiesc intens, să merg pe acelaşi drum, să am aceeaşi condiţie cu a Lui, după ce, mai înainte, El a venit aici făcându-Se egalul meu, dându-mi condiţia înţelegerii, trăirii iubirii şi a libertăţii. Cred că Christos este Calea, Adevărul şi Viaţa. Cu această credinţă, bâjbâind în fragilitatea înţelegerii mele, mă arunc înainte spre El, asemeni slujitorului ce-şi urmează seniorul pe care îl iubeşte şi îl respectă şi de la care a primit demnitate şi nobleţe.

Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Aştept ziua nunţii în împărăţia Lui, întrezărind-o încă de aici şi strigând cu toată puterea: Cred Doamne! Ajută necredinţei mele!

 

Anunțuri